Incepem scurta biografie a lui Lucian Pintilie prin a va spune ca regizorul, cunoscut mai ales datorita filmului „De ce trag clopotele, Mitica”, se afla în stare grava la spitalul Elias.
Regizorul Lucian Pintilie s-ar afla la Terapie Intensivă, iar medicii se luptă să-l țină în viață.
Problemele au început pentru cunoscutul regizor român în această iarnă, după ce a răcit puternic, iar astfel s-ar fi ales cu probleme serioase la plămâni.
După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Pintilie a montat mai multe spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care putem enumera câteva spectacole
antologice:
- Copiii soarelui (1961),
- Proștii sub clar de lună (1962),
- Cezar și Cleopatra (1963),
- Biedermann și incendiatorii (1964),
- Inima mea e pe înălțimi (1964),
- D’ale carnavalului (1966),
- Livada cu vișini (1967),
- Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație).
Interdictia de a mai lucra in Romania il determina pe Lucian Pintilie se expatrieze in 1973.
A continuat in strainatate, la fel de apreciat atat de critici cat si de spectatori, seria spectacolelor de teatru montate pe cateva din importantele scene ale lumii:
- Theatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
- Theatre de la Ville din Paris: Pescarusul (1975),
- Biedermann si incendiatorii (1976),
- Jacques sau Supunerea si Viitorul e in oua (1977),
- Cei din urma (1978),
- Trei surori (1979),
- Rata salbatica (1981),
- Azilul de noapte (1983),
- Arden din Kent (1984),
- Asta seara se improvizeaza (1987),
- Trebuie sa trecem prin nori (1988),
- Dansul mortii(1990);
- Pescarusul (1983), Tartuffe (1984),
- Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985),
- Livada cu visini (1988).
Ca regizor de film, Pintilie s-a remarcat printr-un stil curajos, sarcastic, având o viziune extrem de critică asupra lumii, operele sale provocând deseori controverse sau cucerind pe loc audienţa şi critica.
Debutul său în regia de film, „Duminica la ora 6” (1965), o puternică poveste de dragoste avându-i în rolurile principale pe Irina Petrescu şi Dan Nuţu, este unul dintre filmele care au marcat naşterea cinematografului românesc modern.
Cel de-al doilea lungmetraj din cariera reputatului regizor, „Reconstituirea” (1971), un clasic al istoriei filmului românesc, rămâne în mod cert unul dintre lungmetrajele cele mai reprezentative pentru cariera lui Pintilie şi, totodată, cel care i-a adus consacrarea definitivă.
„Salonul numărul 6” (1978), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1982), „Balanţa” (1992), „O vară de neuitat” (1994), „Prea târziu” (1996), „Terminus Paradis” (1998), „După-amiaza unui torţionar” (2001), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (2003) sunt alte câteva titluri de valoare care se regăsesc în filmografia marelui cineast.
Pe plan internaţional, regizorul Lucian Pintilie s-a făcut remarcat în special cu peliculele „Balanţa” (1992), cu Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc şi Maia Morgenstern – a cărei interpretare a fost răsplătită cu premiul Academiei de Film Europene pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal, în 1993, „O vară de neuitat” (1994), cu celebra Kristin Scott Thomas în rolul principal, prezentat în competiţia Festivalului de Film de la Cannes în 1994, „Prea târziu”, nominalizat la Palme d’Or în 1996, „Terminus Paradis”, distins cu premiul special al juriului la Cannes în 1998, „După-amiaza unui torţionar” (2001), prezent şi el în competiţia Festivalului de la Cannes.
Pentru întreaga operă şi contribuţia adusă cinematografiei româneşti, Lucian Pintilie a fost distins, în 2007, cu un trofeu Gopo.
